Euroliga masculina este competitia despre care se spune ca succesul este garantat atunci cand stilul de joc al unei echipe este cel corect
Material preluat din revistaCSU Fans Magazin Nr. 118
Euroliga masculină este competiția despre care se spune că succesul este garantat atunci când stilul de joc al unei echipe este cel corect. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că o echipă, pe lângă rețeta financiară sănătoasă care permite recrutarea celor mai potriviți jucători, tehnicieni și consultanți, stilul de joc să fie unul convențional. De-a lungul anilor Euroliga a fost câștigată de echipe catalogate ca fiind ordonate, adepte ale jocului pozițional, pe care l-au dus cât mai aproape de perfecțiune atât pe faza ofensivă, cât și pe cea defensivă. Adică un joc colectiv performant.
Totuși, sezonul 2011/12 a fost adjudecat de o echipă, în speță Olympiacos Pireu, care nu a respectat această concepție în totalitate. Condusă de către Dusan Ivkovic spre un triumf magnific în turneul final de la Istanbul, gruparea elenă a jucat un baschet colectiv în care principalul ingredient a fost apărarea sufocantă, agresivă din punct de vedere fizic dar în același timp foarte inteligent dispusă. În schimb, după o apărare eficientă, în care s-a obținut intercepția sau recuperarea defensivă, Olympiacos a nimicit adversarii pe viteză. Deși este aproape incredibil pentru specialiștii în domeniu, Olympiacos Pireu a ajuns campioană a Europei în condițiile în care pe joc pozițional, în ofensivă, a avut niște carențe incredibile.
În sezonul competițional 2012/13, una dintre cele mai importante echipe se numește Real Madrid. Pregătită de către Pablo Laso, multipla campioană a Spaniei și Europei, este adepta jocului în tranziție ofensivă. Tehnicianul iberic este recunoscut ca fiind un adept al acestui stil de joc. Viteza, ritmul. Acestea sunt ingredientele principale ale unei echipe care a bătut aproape pe toată lumea, excepția fiind FC Barcelona Regal, adepta baschetului convențional. Duelurile cu rivalul etern s-au încheiat cu înfrângere pentru Real Madrid. Atât în campionatul intern, cât și în cupă. Ceva a lipsit. Rămâne de văzut dacă pentru partea de final a sezonului Laso va găsi cu răspunsul.
Desigur, mulți se grăbesc să catalogheze jocul lui Real Madrid axat în special pe valoare individuală. Este o gândire greșită. Da, Real Madrid mizează foarte mult la finalizare pe calitatea lui Jaycee Carroll și pe talentul lui Rudy Fernandez. Însă aceștia nu ar avea succes dacă o echipă întreagă nu s-ar implica în creearea spațiilor și în acționarea în așa fel încât echipa să aibă de câștigat. Ca să nu mai vorbim despre faptul că tot jocul lui Real Madrid se învârte în jurul defensivei. Una care pentru a fi performantă trebuie să acționeze ca un tot unitar. Altfel nu câștigi nimic. Nu cu apărare individuală.
Laso este un antrenor foarte tânăr. Omul însă este dornic să muncească și se concentrează asupra acelei laturi a baschetului în care cel puțin pe plan european mai este destul de muncit, de descoperit. Ofensiva în trnaziție! Acest mod de abordare o propulsează pe Real Madrid în postură de favorită la cucerirea trofeului. Se spune că e imposibil să câștigi o competiție precum Euroliga cu acest stil de joc. În care fundașii, în speță Sergio Llull și Sergio Rodriguez, aleargă și forțează cât de mult se poate acțiunile ofensive împotriva apărărilor neașezate. E imposibil să câștigi atunci când ai parte de adversari precum CSKA Moscova, FC Barcelona, chiar Panathinaikos Atena, toți adepți ai jocului convențional și ași în tot ce înseamnă apărare.
Tocmai aici e marele semn de întrebare. Cele trei cluburi enumerate sunt de departe niște forțe pe apărare. Niște echipe aproape imposibil de bătut în joc convențional. Însă Realul știe ce își propune și știe că cea mai bună șansă pe care o are împotriva greilor Europei este să joace în tranziție. Olympiacos a arătat-o în sezonul precedent, cu un joc asemănător. Realul are un stil aparte. E adevărat că aleargă, poate chiar mai bine decât o face Olympiacos, însă finalizarea constă de foarte multe ori din aruncare, cu precădere din afara semicercului, nicidecum prin finalizari din spațiul de trei secunde, așa cum se întâmplă de obicei pe atacul în tranziție. Deocamdată madrilenii joacă formidabil. Rămâne de văzut dacă o vor putea face în fazele superioare, atunci când oboseala te ajunge din urmă (și e posibil ca pe un astfel de stil oboseala să fie mai accentuată la jucătorii lui Real decât la echipele cu un stil de joc mai lent), iar miza este uriașă.
Real Madrid are cinci jucători foarte iuți pe pozițiile 1-2. Are flexibilitate pentru o rotație adâncă și în condițiile în care vorbim despre niște valori certe nu există nici un fel de problemă în ceea ce privește potrivirea între piese sau faptul că unii nu pot să joace cu alții. Absolut toți jucătorii sunt pe aceeași lungime de undă și înțeleg care este menirea echipei: să alerge. Totul pornește din apărare. Una colectivă, una agresivă, una care să recupereze. Nu întâmplător Real Madrid e liderul Euroligii la recuperări defensive, de pe urma cărora își alimentează ofensivă în viteză.
Cert este că Pablo Laso e pus pe fapte mari. Realul încearcă să revoluționeze baschetul european. Echipa are succes. Dacă ne place stilul sau nu, e o chestiune de gust. Dar un lucru e sigur: baschetul european are nevoie de oameni precum Laso, deschiși spre ceva nou. Doar așa se progresează!
Adrian Micinic/04.03.2013
