Interviu cu Dan Fleseriu

Fostul antrenor al echipei de baschet feminin Magic Sibiu, actualmente antrenor al nationalei de baschet feminin a Romaniei U 18

Dan Fleseriu, fostul antrenor al echipei de baschet feminin Magic Sibiu, actualmente antrenor al nationalei de baschet feminin a Romaniei U 18 si al echipei feminine CSM Satu-Mare, vorbeste despre castigarea Campionatului European U 18 feminin – Divizia B. Dupa aceasta victorie, Romania s-a calificat in Divizia A, alaturi de Olanda, finalista CE U18 – Divizia B.

Reporter: Ați declarat înaintea începerii Campionatului European faptul că principalele amenințări pentru echipa noastră sunt Portugalia, Grecia din grupa noastră și Germania, Croația din cealaltă grupă. Acum trăgând linie, care a fost principala rivală?

Fleșeriu Dan :Principala rivală, cel mai corect spus, a fost echipa României, pentru că ne-a fost foarte greu să ne adunăm. Ne-au venit 3 fete de la U20 care au sosit mai târziu si a fost nevoie de ceva timp să se acomodeze și să se integreze. În plus am avut 11 meciuri de pregătire, am pierdut 9 meciuri și am reușit să câștigăm doar 2. A fost o problemă de încredere și am plecat cu un handicap destul de puternic. Dar am reușit să creștem pe parcursul campionatul. Iar în semifinală și în finală am jucat ca și o echipă.

R: Grecia a fost și este o echipă puternică și pot spune că v-a pus pus probleme în drumul pe care l-ați parcurs. Mulți numeau , pe bună dreptate, meciul România – Grecia, derby-ul grupei. Acuma, analizând jocul nostru, care a fost greșeala noastră în meciul România – Grecia ?

F.D : Cu Grecia, mereu am avut probleme și la U16. E o echipă incomoda s-au apărat mult în zonă. Am avut o zi în care nu a intrat absolut nimic, nici măcar liberele. Nu a fost neapărat o greșeală, a fost doar o zi foarte proastă pentru toată echipa.

R: Finala cu Olanda. V-ați așteptat să întâlniți Olanda , tocmai în finală?

F.D : Da, pentru ca în ultimii ani, Olanda a ajuns sus. Au un baschet foarte bun, își trimit jucătoarele și antrenorii în SUA, iar școala lor de baschet crește foarte mult la nivel de junioare și de tineret. Pot spune că în 4 ani vor avea performanțe și la senioare.

R: Ce se ascunde in spatele rezultatelor echipei nationale?

F.D: Munca de echipă. Vreau să ii amintesc aici pe antrenorii George Mandache și Stefania Borș, care au pregătit echipa timp de 3 ani, până în primăvara acestui an. Președintele Federației Române de Baschet, doamna Carmen Tocală a stat mereu alături de noi. Probabil , cei mai importanti sunt antrenorii de la cluburi, unde au crescut fetele.Nu in ultimul rând si categoric indinspensabili au fost Laurențiu Grigoriu, care este maseurul echipei, informaticianul echipei si de multe ori consilierul de serviciu pentru fete și Luceta Albu, care sa ocupat in mod exceptional de pregatirea fizică si psihologica a intregii echipe .Toti acestia impreuna cu Alina Moanta si cu mine am format o adevarata echipa

R: Şi acuma trecând de la general la particular , să vorbim un pic despre echipa la care sunteți antrenor, CSM Satu Mare. Acum 2 ani ați obtinut locul 3 cu o echipa nou promovată. Cum a fost posibil, totuși de la finalul clasamentului , pe podium?

F.D : Noi am format o echipă cu care să reușim clasarea în primele 8, dar fără a fi niște jucătoare cu nume extraordinare. S-a închegat foarte bine echipa. În retur am avut 9 victorii, am pierdut doar 2 meciuri și am ajuns pe locul 5. A fost destul de simplu de acolo. Am depășit Aradul în sferturi. Noi am jucat foarte bine, semifinala am pierdut-o foarte ușor cu Târgoviște, eram conștienți că erau cu mult peste nivelul nostru de joc.Finala mică am jucat-o cu Alexandria, care erau la pământ din punct de vedere fizic si psihic. Am reușit să formăm o echipă și nu individualități.

R: Ati avut la Satu Mare jucatoare descoperite de dumneavoastra?

F.D : Nu sunt jucătoare descoperite de mine. În primul an a fost o sibiancă, Andreea Nemeș și în al doilea an Eli Pavel. Au făcut baschet în Sibiu, au lucrat mult cu mine,dar și cu Anton Călin sau Benny Pelger, dar nu pot zice că sunt descoperite de mine. Important e unde au ajuns, nu cine le-a descoperit.

R: Se va putea vorbi si la baschet de o relatie patron – antrenor, dupa modelul celor din fotbal?

F.D : Depinde de ce club vorbim, Steaua sau alt club (râde). În primul rând baschetul nu se compară cu fotbalul sub nici o formă. Din păcate, în cazul baschetului, banii sunt puțini, Federația nu are capicitatea de a ajuta financiar cluburile. Baschetul la noi e la nivel de amatori, nu profesionist deci nu este o liga profesionista. Cât despre implicațiile proprietarilor în baschet, nu prea exista deoarece puține cluburi au proprietari. Majoritatea sunt cluburi universitare sau municipale, susținute de universitate, primării, consilii locale sau comunitatea locală. Nu există un proprietar care să impună niște reguli. La Satu Mare Primaria prin Consiliul Local sustin activitatea Csm Satu Mare , exista cativa sponsori din oras . Din punct de vedere professional am sustinerea deplina si mana libere in ceea ce priveste destinele echipei de baschet . Impreuna cu D-l Peter Eles facem tot ce ne sta in putinta sa obtinem rezultate cu care Satu Mare sa se poata mandrii si sa ajutam jucatoarele care merg la lotul national sa aiba acolo un randament foarte bun .

R: Suntem în luna august, mai este un pic până la începerea Campionatului Național de Baschet Feminin. V-aș ruga să faceți o scurtă “radiografie” a campionatului care va urma.

F.D : În primul rând, cred că din cauza din situației financiare, campionatul va fi mai slab din punct de vedere al valorii jucatoarelor străine. Nu stiu situația tuturor echipelor, doar despre Arad, favorita numarul 1 la titlu, urmată celelalte echipe, Sfântu Gheorghe, Craiova, Alexandria, dar sper să intre și Satu Mare , în primele 4 locuri.

Obiectivul real este clasarea in primele 4 , iar ca obiectiv personal : finala mare, dar depinde foarte mult și de ce componență vor avea celelalte echipe.

R: Credeti ca veti mai ajunge candva sa antrenati la Sibiu?

F.D : Ma simt bine la Satu Mare, incep al treilea an acolo si sunt fericit pentru ce am obtinut pana acum si sper sa nu ne oprim aici .Evident, nu poate să fie decât o bucurie enormă să antrenezi în sala aceea plină de oameni și alături de o galerie care cunoaște baschet, care aplaudă si echipa adversă când reușește o fază frumoasă. Sibiu este un oras special. Normal ca mi-aș dori să revin să antrenez acasă.

Oana Lăța/23 august 2010

4 Responses

Leave a Reply

Campionat

PosTeamWLPCT
123349
221547
321547
419745
518844
618844
7141240
8111537
9111537
1091735
1162032
1262032
1332329
1422428

Cupa Romaniei Final Eight

PosTeamWL
100
100
100
100
100

Cupa Romaniei Grupa C

PosTeamWL
121
221
321
403